Cramele Bolgiu
FONDAT 1934
Fostele Vii Brâncovenesti Continua Povestea
În ţările cu tradiţe enologică bine consolidată, viile cu varstă cuprinsă între 20 şi 40 de ani sunt conservate cu grijă, plantele fiind înlocuite treptat, astfel încât vârsta medie a plantaţiei rămâne constantă. Prin această practică, se asigură o calitate maximă a producţiei, chiar dacă volumul ei este redus.
Până acum, am mai întâlnit vii cu „vârstă constantă” numai în cazul unor producători celebri cum sunt Piccini, din Italia, sau La Gaffaliere, din Franţa. Astfel de producători nu sunt deloc interesaţi de „depăşirea planului de producţie”, ca să îşi bată apoi capul unde să vândă volumele uriaşe realizate. Este o politică bine gândită de obţinere a unui profit bun dintr-o producţie redusă ca volum, dar de calitate maximă, destinată exclusiv producerii vinurilor mari.
Dacă întrebi un viticultor ce vârstă are via lui şi îţi răspunde că are 30 de ani, nu e nimic deosebit. Dar dacă peste încă nişte ani îţi răspunde că aceeaşi vie are tot 30 de ani, atunci se iese din limitele realului şi se intră în cel al basmelor cu elixirul tinereţii fără bătraneţe.
Recent (articol publicat în 2011, Vinosofia nr.1 – n.r.), am întâlnit un astfel de caz şi la noi, la Urlaţi, într-o bucată din fostele vii brâncoveneşti, aflată azi în administrarea Cramelor Bolgiu. Proprietatea aparţine unei singure familii şi a fost constituită în urma retrocedărilor efectuate după 1990.
Traditie de Familie Neintrerupta din 1934
Afacerea de la Cramele Bolgiu este una de familie, terenurile fiind ale membrilor acesteia. Astăzi, administratorul societăţii este Valeriu Bolgiu, secondat de fiul său, Ştefan, absolvent al Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti.
Familia Bolgiu cultivă însă via din Urlaţi de patru generaţii. Prima generaţie de viticultori a fost cea a lui Nicolae C. Bolgiu, ale cărui iniţiale sunt inscripţionate din 1934 pe frontiscipiul din piatră care veghează poarta de acces în pivniţă. În perioada interbelică, acesta era unul din principalii trei viticultori din Urlaţi, alături de familiile Basilescu şi Ţigănescu. Tot din acei ani datează şi pivniţa din piatră, construită în oraş şi cunoscută până azi „Pivniţa lui Bolgiu”. Între cele două războaie mondiale, acesta şi-a trimis fiul, pe Nicolae N. Bolgiu, să facă Şcoala de Viticultură de la Chişinău. În acei ani, respectiva instituţie era afiliată celebrului Institut de la Montpellier din Franţa. Este o expli caţie pentru pregătirea profe sională de excepţie a promoţiilor din acei ani. Este o explicaţie pentru faptul că, deşi deposedat de viile şi crama familiei, Nicolae N. Bolgiu a fost apreciat şi în regimul comunist, încredinţându-i-se îngrijirea colecţiilor de vin ale IAS-ului de atunci.
Fiul său, Valeriu Bolgiu, a terminat Facultatea de Silvicultură, dar a învăţat de mic tainele viei şi vinului. Reprezentanţii celei de-a patra generaţii, fraţii Ştefan şi Costin Bolgiu au urmat cursurile Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti, devenind viticultori sub îndrumarea unor nume de prestigiu: Liviu Dejeu, Liviu Grigorică ş.a.
Contacteaza-ne
Poftiti de păsiți in Cramele Bolgiu pentru degustări de vin sau pentru povești despre soiuri şi podgorii, taninuri şi fructe, culori şi texturi, coline şi soare, vânt şi pământ, dragoste şi ştiinţă, patimă şi hazard, gust şi amintire, om şi istorie.